Patriotismul a murit definitiv si irevocabil

     Este vorba de patriotismul meu. S-a intamplat ieri. A rasuflat greoi si s-a dus. Desi, daca ma gandesc bine, pe la 15 ani s-a imbolnavit si m-a tot amenintat ca ma paraseste. Ma bucur pentru el ca a scapat. Tare m-as dori sa pot face si eu la fel. Sa-mi strang viata intr-un rucsac si sa plec departe. 

     Incerc sa-mi dau seama ce anume a declansat aceasta moarte subita. Sa fie taranul in audi care a deschis portiera masinii in mers , mai mai sa dea peste mine(si nu, nu eram pe strada)? Sa fie idiotul de motociclist pe care l-am evitat in ultimul moment, pentru ca nu stiam ca prin oras se merge cu cel putin 100 km/h? Sa fie grasa care isi etala burta peste fustita mini ce-i acoperea trei starturi de sunci? Sa fie "inteligentul" care se vrea a fi student, dar scuipa si injura ca la usa cortului in care a crescut? Sa fie profesorul caruia nu-i ajunge salariul  si care ia spaga sa treaca studentul care face facultate pentru a-si perfectiona tehnica de scuipat pe ziduri? Sa fie cersetorul care te injura( in cel mai bun caz) sau iti arunca o piatra in cap pentru ca nu i-ai dat bani? Sa fie tiganca ca mi-a furat portofelul sau politistul care s-a uitat chioras la mine cand i-am cerut sa ma ajute?

    Nu stiu exact care a fost cauza, dar nu pot sa spun ca plang aceasta moarte. Ma mir ca a rezistat pana acum intr-o tara care nu este altceva decat un spectacol de papusi, condus de niste marionete incurcate in atele proprii, spectacol la care papusarul nu ia parte, fiind plecat cu blonda la sprit.